Valentin Silivestru, Director General INCD Turbomotoare COMOTI: “Puterea exemplului în cercetare este cheia reușitei”
Cum vedem noi la cercetare viitorul apropiat? Este simplu – urmez pe cei mai mari care fac acest lucru! Cum au reușit americanii să reducă cu 75% emisiile de dioxid de carbon? Au construit câteva mii de megawatti de centrale eoliene. Toată lumea vorbește de necesitatea stocării, din păcate, nu prea se face nimic. Noi, ca institut, avem o soluție care ne e la îndemână și aproape toată tehnologia este în țară- stocarea de energie cu ajutorul aerului comprimat. Nu am inventat-o noi, este utilizată în Statele Unite, sunt câteva centrale de câte 100 de megawatti. China construiește o astfel de centrală de stocare de 400 de megawatti și am aflat întâmplător că Israelul mai folosește, dar în unități mici. Treaba este simplă, găsești o cavernă, introduci aer sub presiune, când ai nevoie scoți aerul și îl treci printr-o turbină de detentă și ai produs energia electrică. Americanii reușesc să aibă gradele de recuperare de 70%, ceea ce din diferența de preț fiind este foarte economică. Combustibilii viitorului: care vor fi? Hidrogenul. Aici trebuie gasita varianta de stocare a hidrogenului în rezervoare, chestie care nu este simplă. Molecula de hidrogen trece prin multe oțeluri, este ca o sită pentru hidrogen. Standardul de stocare este sub presiune la 700 de bari. A doua direcție cu hidrogenul reprezintă comprimarea hidrogenului. Noi am creat o familie împreună cu firme germane, o familie de compresoare pentru gaze naturale șurub și exportăm în momentul de față în Canada, Germania, Italia și alte state. Aceste compresoare le putem ușor converti pentru hidrogen, iar a treia direcție unde avem studii este arderea hidrogenului. Hidrogenul arde altfel decât combustibilul clasic. Viteza de reacție este foarte mare. Din cauza asta viteze trebuie să fie de vreo 5 ori mai mare. Nu ești atent flacăra se duce pe conductă înapoi până face bum. Noi facem cercetare despre arderea detonantă cu pulsatorie a hidrogenului. N-am să intru în amănunte, dar vreau să vă spun doar atât: arderea clasică de laminare și turbulentă reușește să extragă doar în jur de 45% maxim din energia conținută în combustibilul. Prin această ardere detonantă se reușește să se extragă spre 70% din energia conținută în combustibilul. Numai modificând camera de ardere, am putea reduce emisiile de bioxid de carbon și am reduce necesarul de combustibil. Problema este că procesul este greu de stăpânit.
